Oamenii care ma cunosc fac adesea comentarii la adresa mea...de genul: "nu esti sanatoasa", "esti ciudata", "esti cu capu'"....si multe altele de acelasi gen...Nu pot zice ca ma deranjeaza (chiar deloc) dar de multe ori ma gandesc daca nu au dreptate...si daca stau si analizez tot felul de lucruri pe care le-am facut...mdaa...nu cred ca sunt chiar pe drumul cel bun.
Asa...si ca sa se mai minuneze lumea, sa poata sa-si zica usurati "...bine ca sunt oameni mai nebuni ca mine" m-am gandit sa povestesc tot felul de "experimente" nascocite de mintea mea intunecata si deplasata. N-or sa fie in ordine...nu mi le aduc aminte cronologic....
Pentru inceput...asa lejer...e o chestie pe care o faceam cand eram mica. Imi placea la nebunie sa ma uit la filme de groaza, n-am sa uit niciodata Twin Peaks (tuin pics :))) si cat de frica putea sa-mi fie de piticul acela care dansa pe podeaua ca o tabla de sah, sau de Alien (eilien)...film la care nu m-am putut abtine sa scot un mic tipat...iar cand tata mi-a zis ca nu ma mai lasa sa ma uit daca imi e frica mi-am promis ca niciodata n-am sa mai scot vre-un sunet la filme de gen.
Pe langa astea mai era si surioara mea...cam fricoasa din fire...aprindea luminile in toata casa pentru a ajunge din dormitor in bucatarie (sper ca nu te superi ca te dau de gol :D), nu se uita in oglinda noaptea...si tot felul de lucruri deprinse de prin filme saupovestirile bunicii.
Eiii...eu cu capsorul meu de 6-8 ani m-am gandit ca nu e ok..sa-ti fie frica asa...de ce vezi in filme (desi aproape faceam pe mine cand auzeam un zgomot mai ciudat si eram singura in casa:)))...asa ca a inceput experimentul:
Noaptea, mai ales cand eram singure in casa, aveam prostul obicei de a manca in continuu. De aici rezulta doua drumuri: bucatarie si baie. Plecam din dormitor fara sa aprind luminile spre directia dorita repetand in gand "Exista doar in filme...nu e adevarat ce vezi...trebuie sa mergi inainte...etc". Bineinteles ca ochii imi jucau feste si vedeam tot felul de animale, monstrii, pitici...ochi ciudati...dar de fiecare data cand ajungeam la bucatarie (era cel mai lung din cele 2 drumuri)...simteam ca am castigat nu-stiu-ce cruciada impotriva fortelor rele :)) Chestia asta a durat cativa ani...bineinteles si in alte locuri. La bunica mai ales, la tara...unde wc-ul era in curte :((, sau cand am mai crescut si umblam brambura...ca apoi sa sar gardul prin gradina cu porumb (care era mai mult o jungla) sa nu ma auda bunica.
Cred ca si acum mai fac chestia asta...cateodata...numai ca nu prea mai umblu singurica noaptea :))
sR
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
si mie imi era frica de piticul ala da' parca mai mult de tanti cu butucul
mi-ai dat o idee!
a lot of bullshit
@barbie_turice mersi!!!
@anomin dupa cum vezi...sau o sa vezi ti-am lasat comentariul sa treaca...data viitoare poate lasi si un nume...sau ai sa fi anonim1 :))...cat despre parerea ta...i don't give a shit...nu-ti place? nici nu trebuie sa-ti placa!
mi se pare normal să nu mai umbli singurică noaptea.
tre' să fie cineva să te ţie dîn mâncat în continuu, cum făceai când erai mică.
stai linistit ca ma descurc...am trecut de la faza cuu mancatul...acum tot ce fac noaptea merita riscul :))
Ce vremuri ... mai tii minte cand era sa dam foc la casa cu lumanarile lasate in cani ??? :))
Nu ma supar ca m-ai dat de gol ... nimeni nu e perfect :P
Ma bucur insa ca noi avem amintiri frumoase pe care le pretuim lucuru cu care noile generatii nu se pot lauda .:)
...mda...multe amintiri:)) apropo..mai tii minte cand m-ai fugarit cu cutitul prin casa?
:))
ia uite-l şi pe cougar pe-aici! salutmîţ. asta înseamnă că n-ai dat întâmplător peste blogul meu.
în fine, vroiam să spun că eu şi acum, după o grămadă de ani de vizionat filme de groază, mă mai tem să mă duc singură la wc-ul din curte :)))
sa vad in concediu...peste vreo doua saptamani daca sechelele au ramas acolo :D
Trimiteți un comentariu