Noi mai iubim?

...nu, nu sunt trista iar. Stau cu problema fata in fata si incerc sa gasesc un raspuns, iar optimisul meu caracteristic imi da ghes sa sper. Am incercat sa scriu multe, in multe feluri...nu-mi iese.

Una din concluziile la care am ajuns? Sunt o inadaptata. Serios, capacitatea mea de a ma acomoda si face fata oricarei situatii sunt anulate de prostul, idiotul obicei de a intoarce totul pe toate partile. As vrea, macar o data in viata asta, sa iau un lucru ca atare, sa nu ma intereseze cauze si efecte...sa las totul sa curga, fara sa mai filtrez orice informatie, fara sa-mi mai ingreunez gandurile. Orice privire, orice gest, orice cuvant aruncat intr-o doara sunt ca un puzzle si ocupatia mea zilnica e ca din miile, sutele de mii de piese sa-mi construiesc lumea din jur...pe mine nu stiu daca am sa reusesc vreodata sa ma construiesc.

O alta concluzie e ca niciodata, da niciodata nu am sa reusesc sa renunt la ceva ce iubesc. Imi place sa iubesc. Doamne si sunt ATAT de naiva! Ba nu...nu naiva...infantila cred ca e mai bine. Cat poate sa iubeasca un om oare? Cineva imi repeta ca suma viciilor e constanta...oare asa o fi si cu suma iubirilor? Nu...ca nu poti sa numeri asa iubirea...e mai mult ca un mar din care fiecare musca cat vrea (da!cat vrea!), numai ca unii sunt mai sclifositi, altii mai pofticiosi. Oare lumea in ziua de azi e la dieta?

Am stat eu si m-am gandit bine, la materia asta,iubirea, stau bine! Mi-e mila doar de restantierii din jurul meu.



Mai iubim? Nu stiu, am sa ma mai gandesc...

a...si asta:


emeric imre - nebun de alb
Asculta mai multe audio Muzica

... e pentru spiritul acestei cruciade si nu pentru cineva in special (sa nu se inteleaga gresit, iar)! :))

sR

Nu mai exista Don Juan

1. Cine e Don Juan?

Don Juan este barbatul al carui zambet te tintuieste locului intr-o zi ploioasa, cand evident, de aiurita ce esti, ai uitat umbrela acasa. Te misti cu greu de acolo caci genunchii nu te mai asculta si speri ca el sa nu fi observat roseata din obrajii batuti de ploaie.
Ajungi intr-un final la munca. Nu auzi mustrarile colegilor ca ai iesit asa din casa pe o zi din asta, iti e cam frig si nu-ti mai simti picioarele, dar nu conteaza, nu...nu reusesti sa te concentrezi la toate astea pentru ca mintea iti zboara aiurea la barbatul pe care tocmai l-ai vazut. Ziua trece chinuitor de greu...de vina e doar inima asta care bate mult prea repede de cand cu...da, de fapt ai vrea sa intelegi in primul rand Ce s-a intamplat dimineata.
Nu prea iti amintesti cand ai plecat si cum ai ajuns acasa. Ochii care te cunosc de mult, mana care te trage usor si te face sa te simti atat de calda, parca nu reusesc sa te salveze din plasa de vise in care ai ramas blocata. Sute de imagini ti se deruleaza in fata ochilor si te straduiesti cat poti de tare sa o gasesti pe cea potrivita. Da, esti acasa, si ochii aceia negrii sunt ai lui, si buzele si gustul de care nu te mai saturi sunt ale lui, si gatul de care te-ai agatat acum e tot al lui...
Ale cui?
Ale iubitului.
A...am uitat sa va spun, de Don Juan nu te indragostesti.