De cate ori ne intrebam "...si ce ar fi fost daca?"
Urasc intrebarea asta...dar mai mult urasc sa ma pun in situatia de a da piept cu ea. Am incercat mereu, in limitele "bunului simt" sa fac tot ce mi-am dorit...oricat de absurd ar fi fost pentru unii, oricat de copilaresc sau egoist. N-am vrut sa traiesc niciodata cu regretul ca n-am incercat sau ca nu am avut curajul sa fac ceva.
...si inevitabil asta se intampla si te loveste de nu te mai ridici.
O singura data in viata nu am avut curajul sa vorbesc, sa zic ce simt, ce cred si ce vreau si uite ca m-a ajuns din urma. Doare cand te auzi spunand "e prea tarziu" si te uiti in ochii omului din fata ta, doare si mai tare cand iti dai seama ca si el simte la fel, ca e o cauza pierduta, ca ar fi putut fi dar nu e. Iar ziua cand cei doi oameni se ciocnesc, intamplarea care i-a adus fata in fata si care i-a facut sa ajunga la crudul adevar lasa rani...si apoi cicatrici...si-un gust amar. Curajul de a zice...oportunitatea de a face...raspunsul pe care-l asteptam...toate au venit prea tarziu...
Toate trec...zice lumea...si chiar si acum poate sper ca lucrurile pot fi altfel, ca nu am zis de asa de multe ori "e prea tarziu" ca ce s-a intamplat a insemnat mai mult decat o trista si frumoasa amintire...
...dar am langa mine un om pe care il iubesc si un altul la pachet cu "...si ce ar fi fost daca?"
sR
4 comentarii:
a dat domnul sa te vad si pe tine printre noi!da-i inainte, e un mod bun sa te descarci cat despre problema de mai sus, ei bine zic si eu ca va trece!
te pup
iotiiii da si vad eu???!!!!roxanicooo da-i frumos uai sa fasi din aistea pi ascuns?noroc cu monicuta :P
Doamne sor'mea , mai ai timp si de filozofii??? Adevarat ce spui , dar stii cum e life sucks ... asta e farmecul
P.S.: I'm watching you
va multumesc ca n-ati zis la nimeni....ramane intre noi...pana cand ma hotarasc daca si blog-ul ramane sau dispare...stiu ca e greu :))
Trimiteți un comentariu