Plec

Ma duc acasa,ma duc in inima Moldovei, ma duc la clipe dulci de liniste si impacare.

De cateva zile fierb de nerabdare sa plec, sa evadez de aici. Visez cu ochii deschisi la casa ce ma asteapta, la bunici, la momentul in care am sa ma urc in caruta si am sa plec la strans fan, la reprizele se somn de sub nuc, la mure, fragi, zmeura...oua proastepete si lapte crud. Si acum cand scriu am un nod in gat si abia pot sa mai respir. Am emotii, am emotii pentru ca am planuit o intalnire cu copilaria. Am sa uit cine sunt, ce fac, planuri si vise...am sa fiu mica Roxana, care alerga desculta pe marginea apei, care-si facea undita de alun cu carlig dintr-un bold si statea toata ziua cu capul in soare, impasibila la rugamintile bunicii de a intra in curte. Am sa ma duc la cules de bureti...sper sa mai gasesc padure acolo, am sa astept vaca cand vine de la cireada...sa nu se duca in papusoiul vecinilor si am sa ma scald in Tazlau.

Am sa...multe.
Am de recuperat multe. Am nevoie sa asimilez cat mai multa dragoste, cat mai multe clipe de bucurie si uitare...am nevoie sa aflu cine sunt.

Nici nu mai pot sa scriu de nerabdare...


sR